Sebi's Blog

Cats and dogs

2011-11-11T13:10:00.002-07:00

I always wondered how does a connection between a man and a woman works, and how far can you stretch it until it starts to tear down. I believe, as humans, we are capable of extraordinary things/efforts when it comes to somebody or something that we want, need, or desire. The question is: How long is that need going to last. Some people might say: FOREVER!

All of us require to hear that we are appreciated by, loved by, important to somebody (regardless of who that somebody may be). The trick is, how much do we need that to “survive”?

When you sit down with your “better half” (for lack of a better term), do you often wonder: Why are you asking me this, again? Well, I believe we all have that question pounding in our eardrums each time we are asked: “Do you still love me today?”

That question always confused me since I believe things don't just change over night. For example, you can't just stop loving or carrying about somebody on a given moment just because they left the toilette seat up or because they didn't do the dishes. That's just insane. Of course, you can get upset about it, and I believe that should be the FULL extent of your reaction. Ok, some people may actually take things like that a little more serious, but come on! “Yes, I don't love you today because you didn't do the dishes!”…

… and if you are one of those people that get insanely upset because of something like that, ask yourselves this: what happens when you forget to pick up the kids from school, for 2 DAYS in a row? (should the other person wait for you at home with a “warmed up” chainsaw?).

On a more optimistic note, you feel happy, fulfilled when you get home and there is somebody there waiting for you. That thing alone should make you think twice before you allow your blood pressure to rise. Some pessimists (I am one of them) would say: “Get a dog!”. I tend to agree with that but you can't argue with a dog too much, and you DEFINITELY can't do some of the things that actually make you feel that you are alive and kicking, things that make you want to wake up every morning smiling while you make coffee or prepare breakfast.

Of course, I tried the dog version and it didn't work for me … I wanted more!

Ducesa s-a imbolnavit ... de deces!!!

2010-06-22T09:52:00.002-07:00

Marti. 6:40 AM. 75 mph. Autostrada. Phoenix.

Incerc sa intru intr-o depasire (ca multi dintre oamenii din fata mea inca nu s-au trezit), dau sa accelerez, nimic. Simt cum cutia de viteze se decupleaza de motor. Masina incepe sa incetineasca. Apas din nou usor pe aceleratie, nimic. Motorul se tureaza. "- Ma ce puii mei?".

Trec pe Manual. Schimb viteze in jos, a 4-a, a 3-a, (turatia motorului ramane neschimbata). "Ma las-o jos ca macane!"

Pornesc avariile. Masina incepe sa incetineasca din ce in ce mai mult: 60 mph, 55 mph, incep sa ma misc usor spre parapetul de beton dintre sensurile de mers (eram pe banda din stanga si avand in vedere ca era foarte mult trafic, nu aveam nici o sansa sa "traversez" 5 benzi de autostrada ca sa trag pe dreapta; fara acceleratie).

Booon. Caut cartea de vizita a companiei de asigurari. Sun ... o voce suava imi da buna dimineata. Raspund la fel de "suav". "Ce culoare este Acura ta?" "Eu nu conduc o Acura". Fatuca tace ... si tace ... si tace. Concluzionez ca trebuie sa-i rezolv dilema si spun: "Eu conduc un Audi A4. Masina a fost cumparata de la un dealer Acura => asa am numarul companie voastre". "Oh, ok. Ce culoare este Audi-ul tau?" ... foarte frumos. "In 25 de minute o sa vina sa va ridice masina".

3 min mai tarziu, DPS (Department of Public Safety aka Militia) trage in spatele meu. Imi verifica placutele de inmatriculare in baza lor de date si vine sa ma intrebe de sanatate. "Ok. O sa astept cu tine in camionul meu doar ca sa fiu sigur ca esti in siguranta". Zis si facut.

Camionul de remorcari apare nici 5 min mai tarziu. Sus masina, ajuns la dealer, jos masina. Ia o masina imprumut. Fugi la birou (2 ore mai tarziu).

Primesc telefon la ora 1PM cum ca Ducesa mea si-a revenit. Numai dupa ce au schimbat pompa de benzina. Booon.

Ramane de vazut daca problema cu cutia de viteza era sau nu de la pompa de benzina ... ma indoiesc.

Editors - Papillon (Tiesto Remix)

2010-03-01T13:45:00.000-07:00

... I just wail you answer

2010-01-27T12:57:00.001-07:00

Subject		I just wail you answer
mailed-by		live.com

I am female. I have a brown hair with pale shimmering. My eyes is yellow like topaz. I am not high. I have beautiful chest. My hair is short straight. I live in a not a big city. I work in health care. I like to watch movies. Representations in the circus. I like going to art galleries . I like desert. If you talk about me I am gentle woman. Most of all in men I value openness. When I you saw cinema. I lightning decided for myself : must. Because I can be for you a beautifull lover or someone great if you want. I'm waiting."

OKKKK!?!

Xploding Plastix

2009-09-22T07:38:00.002-07:00

"Cel mai frumos punct din intregul campionat"

2009-09-09T10:52:00.004-07:00

Sferturile de finala - US OPEN 2009 - Rafael Nadal (3) vs Gael Monfils (13)

Am sarit de pe canapea urmarind punctul. Minunat ...

Despre frumusetea pierduta a vietii

2009-04-17T09:59:00.001-07:00

Eseu de Andrei Plesu [Andrei_Plesu ]

2006-03-06 | |

Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.

Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada. Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmânca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie.

Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.

Ma misc, de dimineata pâna seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitiale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.

Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.

Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am strainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.

Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Thank you, thank you!

2009-02-20T08:31:00.003-07:00

Chestie!

2009-01-27T09:56:00.001-07:00

Multumita unei foarte bune prietene de ale mele, am descoperit o super piesa. Stiu, cam soft asa, dar mi se pare mai mult decat reusita. Njoy!

Job Offer!!!

2009-01-26T13:35:00.004-07:00

Astazi am primit o oferta de munca prin intermediul unui email. Si doamne ce email. In afara de faptul ca am fost "impresionat pana la lacrimi" de cunostintele de limba engleza ale expeditorului, m-am simtit nevoit sa raspund, si anume, anuntului.

PS: Daca aveti probleme in a intelege exact ceea ce incearca persoana respectiva sa exprime, va rog sa consultati un dictionar Suomi - Rus - Englez. Sau invers :))

Beyonce and Justin Timberlake SNL Skit

2009-01-14T13:15:00.001-07:00

Beyonce and Justin Timberlake SNL Skit (11/15/08)

Plugusorul electronic ...

2008-12-29T12:11:00.004-07:00

Aho, aho, prieten bun… Care stai pe mess acum… I-a opreste-te din scris… Si-asculta ce am de zis… Chiar de esti cu DND… BE RIGHT BACK sau BRB… Sper sa nu imi dai ignore… Ca iti spun un plugusor… N-am intrat sa te stresez… Am intrat sa iti urez… La Multi Ani si fericire… Liste de id-uri pline!…… SARBATORI FERICITE!!!!

One Day of Air Traffic Worldwide

2008-12-22T10:09:00.000-07:00

Speeding Radar/Cameras in Phoenix Area

2008-12-11T14:39:00.000-07:00

YOU'VE GOT TO LOVE THIS STATE ...

Confuzare ...

2008-12-11T09:48:00.002-07:00

Cateodata stau si ma intreb de ce suntem noi asa plecati cu pluta? Stiu stiu stiu, sunt eu idealist si lumea de fapt nu este chiar asa cum mi-o doresc eu, dar totusi ... Sunt sigur ca putem face un mic efort sa ne schimbam, sa devenim mai buni, in alte cuvinte, sa evoluam ... Sau poate nu.

Adevarul este ca totul este usor cand poti intoarce spatele, zic eu. Cand nu trebuie sa depui nici cel mai mic efort pentru anumite lucruri (pentru ca ele vin de la sine - probabil). Mai greu este sa intindem o mana, sau un picior (depinde de la caz la caz) ... cuiva aflat la nevoie (sau cum se spune). Si uite asa fiecare isi vede de viata lui, munceste si lupta pentru ceva, de care nu este sigur ca ii "trebuie", se ascunde dupa zambete, si inceteaza sa vorbeasca cu (cu tot cu cacofonie) cei din jurul lui/ei.

Si ne miram cum de nu ne mai intelege nimeni ...
E cald si bine in "baltuta" in care stam si nu vrem, doamne fereste, sa incercam sa iesim sa ne uscam putin la soare ...

New kiteh ...

2008-12-03T04:54:00.001-07:00

more animals

The world according to Americans!

2008-11-05T13:39:00.000-07:00

2008-10-24T10:52:00.001-07:00

more animals

Goldfish!

2008-10-16T13:42:00.001-07:00

The 4 STAGES of life ...

2008-09-13T15:54:00.002-07:00

YEP ... That about sums it up!!!

Dor de ... glie

2008-08-26T12:17:00.002-07:00

Balci de balci
by argestv

De ce iubim femeile ...

2008-07-31T18:46:00.002-07:00

BESTIAL!!!

http://www.220.ro/De_ce_iubim_femeile___Costica_dormi-98190.html

"Ghidul" in vacanta

2008-07-31T12:32:00.009-07:00

Ceea ce urmeaza este o istorioara foarte interesanta pe care "Ghidul" (daca vi-o mai amintiti din povestea din San Francisco - aka. Gabriela) a vrut sa o impartaseasca. Este relatarea "pe scurt" a zilelor de vacanta petrecute in Arizona, nu cu mult timp in urma.

"O hotarire rapida caracteristic mie: plec in vacantza. Initial ma gandisem la New York, dar din anumite motive planul s-a schimbat si am ajuns in Phoenix, dupa o scurta escala in Utah.

Prima impresie odata aterizata si asteptata de V, reprezentat de Alin Satmarean. A fost o caldura ucigatoare, dar dupa cum spunea Adi, doar mi s-a parut. Oficial vacantza a inceput, creierul mi s-a setat pe "relaxare". Fara sa stiu de unde m-a lovit, m-am trezit intr-un vartej de evenimente.

Nici nu m-am dezmeticit bine si, incercand sa ma conving ca mi se pare ca sunt 115 grade, ma trezesc intr-o parcare unde isi face aparitzia Sebi, al doilea membru al echipei Varul&Co si un coleg de al lui de munca. Ne infruptam cu niste carnati cat ziua de joi, timp in care am inceput sa ma simt ca un purcel (ca doar au fost gustosi si e pacat sa lasi in farfurie sau, ma rog, pe hartie ca economia nu e in floare), dupa care, politicos, ne salutam in ideea unei revederi ulterioare.

Eu si V dam o raita intr-o alta parte a Phoenix-ului. Foarte frumoasa zona unde merge lumea buna, un open mall unde am reusit sa ajung la size-ul de elefant dupa ce am bagat cite o inghetzata.

Ne-am relaxat la un pahar de apa in holul unui hotel foarte frumos si ne-am indreptat catre casa sa dam buna ziua celui de al treilea membru al trupei Varul &Co si anume, Ad (care fusese ranit intr-o lupta crancena pt posesia unei mingi).

Mos Ene stiind ca sunt in vacantza s-a cam instalat pe la genele mele asa ca am tras pe dreapta la o ora destul de tinara. Asta nu s-a intamplat fara un motiv bine intemeiat, pentru ca la 2 a.m.
a sunat alarma. Sistemul meu este total dezorientat: malfunction la modulul vacantza!!!! Ies din camera ca pisica sa nu trezesc populatzia si ce imi vad ochii?! Cei trei crai cuminti asteptau. Din nefericire al treilea membru al trupei Varul &Co a trebuit inlocuit pe motivele medicale mai sus mentionate si, deci, Joe ii lua locul.

Ne pornim la drum dar nu inainte de a ne mai intoarce in casa de citeva ori. Printre primele actiuni inregistrate se afla criticile lui V si Sebi (soferi de masini germane) la adresa lui Joe referitoare la modul in care conduce. Joe era soferul si conducea foarte bine, in limita de viteza, ca tocmai scapase cu viu dintr-un accident petrecut, nu din vina lui, cu citeva saptamani in urma. Intr-un final, baietii "l-au convins" pe sofer sa o ia mai la grabita si surpriza: ne-am trezit la fotograf din cauza ca am depasit limita de viteza, deci ticket si pt cine? nu pt complici, asta e clar. Anyway eu eram chiauna de somn ca doar muncisem 2 ani fara vacantza, asa ca mai mult am motzait pana s-a crepat de ziua.

Am ajuns intr-un sat de indieni unde am servit un mic dejun cam ... interesant sa zicem. Dupa ce ne-am umplut burticile am ajuns la primul stop si anume "Petrified Forest" care, dupa cum ii spune numele, a fost o padure normala care prin anumite fenomene s-a transformat in piatra. Am ramas impresionata de cum se aratau coaja = scoartza copacului (care acum era tare ca piatra, la propriu) si inelele in sectiune care spun cit e de batrin copacul ... foarte interesant. Dezamagirea a fost ca am uitat complet de legea gravitatiei si ma asteptam ca padurea sa fie in picioare cind, de fapt, toti copacii erau la pamint (toata zona tranformamdu-se in desert).

De aici am continuat pana la Route 66, pe urma ne-am oprit la Painted Desert care era rosu , foarte frumos pictat de mama natura. I-am "convins" pe baieti sa serveasca un picnic "a la" sapa, sa mai salvam din banii pe care i-am fi dat la restaurant pe un lunch. Daca la inceput au strambat din nas la ideea de picnic, au iubit-o dupa infaptuirea lui.

Am traversta toate rezervatzia Navajo (de indieni veritabili) si am ajuns la o alta minune a naturii, unde am si innoptat, si anume Chelley Canyon (dar numai la hotel, pentru inceput).

Dupa ce ne-am revenit de la statul in masina inotind putin, am ajuns in camera unde ne-am inteles care unde isi face somul de frumusete. Astia mai ososi am dormit in pat, iar Joe, care e mai pufos asa, a dormit pe jos. Problema a fost ca noi nu i-am stiut talentele ascunse (ale lui Joe) de a canta simfonii TOATA noaptea. Well, neuronii mei deja faceau greva cum ca: Ce e asta domnule? Unde e odihna promisa? In tot acest timp, eu incercam sa ii conving "ca li se pare doar" ca aud sunete, iar V si Sebi (pe la 4 dimineata) studiau peretii si se bucurau de notele inalte a lui Joe. HAHAHAHAHAHA.

Pina la urma ne-am decis sa ne trezim, si ne ducem la mic dejun unde avem parte de un ospatar magician care avea de toate in buzunare lui. Acesta tot incerca sa te citeasca sa vada daca vrei sau nu sa vezi minunea. Ne-am distrat tare pe seama lui. "Odihnitzi", mai putin Joe care nu a putut sa doarma saracul toata noaptea (asa ne-a spus noua - HAHAHA) am pornit sa ne spalam ochii si cu alte frumusetzi. Am fost greu de convins sa mai plec de aici dupa ce am vazut minunatul canion, cand am aflta cate ceva despre istoria triburilor, dupa ce am vazut cum indienii traiesc pe fundul canionului si cum au trait in stinca, au construit case, oras de fapt, piatra era rosie-portocalie, iar fundul canionului era verde si se putea vedea un fir de apa care il traversa. Contrastul de culoare era minunat. Nu am cuvinte sa explic frumisetea acestuia, sper ca pozele sa ma ajute.

Dupa ce am fost "tarata" in masina, ne-am indreptat spre Monument Valley unde s-au filmat reclamele de la Malboro daca ti le mai amintesti si unde s-au filmat majoritatea filmelor cu John Wayne (cowboy si indieni) nu inainte sa facem un scurt popas la Four Corners. "Four Corners" este singurul loc din lume unde poti sta in patru state in acelasi timp. Statele castigatoare sunt: Arizona, Colorado, New Mexico si Utah.

In drump spre Monument Valley, rozatorul din stomac isi cerea tributul asa ca ne oprim in mijlocul desertului unde Americanul si-a pus amprenta: McDonalds!! Vorbim de o zona unde strazile nu au nume, iar casele nu au nr (deci nu vine postasul) dar care are McDonalds. Dupa intoxicarea organismului cu fast food, trebuie sa curatam si masa. Alin, printr-o miscare originala, goleste tava in gunoi, iar Joe, incercand sa imite aceasi miscare "originala", dar
in slow motion, rade toata mizeria de pe tava in fata cosului de gunoi HAHAHAHAHAHA.

In sfirsit ajungem la Monument Valley unde niste stinco-munti se inaltau mareti si parca faceau intrecere care e mai frumos, luminati pe rind de razele soarelui si apoi cuprinsi in umbra norilor ca la sfirsit sa fie toate Mesas (asa sunt denumite stancile cu "cap plat") scufundate in lumina de inaite de lasarea intunericului. A fost un adevarat spectacol al naturii (o alta minunatzie de care greu mi-am dezlipit ochii si a carui explicatie de formare a venit din partea lui Alin cum ca "A fost mare si a secat"). Am mers in tour pe la citeva Mesas ... deosebit de frumoase, am si vazut apusul
aici.

In asteptarea apusului, oboseala a inceput sa isi spuna cuvintul (la unii). Alin ne arata formatiunile primei Mesa comparandu-le cu felii de tort (el incercand sa descrie, de fapt, straturi si nu felii), pe urma o filosofie in aproximarea distantzei in zile/ore/minute pina la o "crapatura" (larga de 80 mile) intr-un munte ... cu alte cuvinte ne-a mai adus cateva zambete pe buze in timp ce noi il acceptasem pe Joe ca fiind roman, adresandu-ne lui in limba materna. Doar ca aceasta deosebita pesoana, de marimea naturala a unui om matur dar inocentza unui copil in care zace un suflet de aur, nu avea sensibilitate la limba romana.

Si cu astea fiind spuse am savirsit calatoria de 1000 mile.

Duminica, cu putina energie ramasa, am mers la un muzeu de cultura Indiana a carui review din partea lui Adi ne-a ajutat sa nu ne asteptam la prea mult (ca tara asta e junioara totusi si piesele erau cam noi) dar asta nu i-a impiedecat pe criticii Alin si Sebi sa isi faca datoria si sa ne mai aplice o terapie de ras.

Spre seara am vizitat un parc cu view asupra Phoenix-ului, dar pt asta a trebuit sa facem efortul de a ne catara pe stanci ca si capritzele, good exercise de altfel ca ma cam prinsese mania colectionatului de calorii pe aceste meleaguri noi.

Luni, o alta aventura la Sedona care m-a impresionat la fel de mult ca celelalte puncte de atractie. Aici are Robert de Niro casa, una din ele. Un alt muzeu al naturii, de unde nu as mai fi plecat si din nefericire nu am facut prea multe pozitii pe camera mea (ca sa luam cat mai multe amintiri acasa cu noi) iar camera lui Alin a demisionat fara preaviz. Am incercat sa o inlocuim, insa, fara prea mult succes (nu am gasit nimic cu experienta). Deci ne-am multumit cu ce a ramas si am imprimat peisajele pe retina. Am oprit la o hacienda adaptata la zilele nostre si am degustat cate o bere medaliata si o pitza fff gustoasa, iar odata intorsi in Phoenix am adunat trupa la un restaurant ca sa mai stam la ceva taclale. Seara a culminat cu o baie la piscina.

Ce mai, am avut o vacantza ca in povesti si asta datorita unui var pe care orice persona din lumea asta si l-ar dori ca ruda, dar e varul meu :-)

Succesul acestei vacantze a fost o surpriza neasteptat de placuta si pe aceasta cale multumesc trupei Varul&Co care au facut posibila acestea si anume Alin Satmarean, Sebi, Adi si Joe.

God bless you guys!! Si va astept cu drag in California :-). De data asta trebuie sa ii aduceti si pe Camelia si Joe. :-)"

O parte din poze pe care am reusit sa le pun online pot fi vazute aici: http://good-times.webshots.com/slideshow/564586687oyfUar.

Restul, adica cele de pe camera Gabrielei, le veti putea vedea cand o sa le primesc si eu :P.

Deci ... asa ceva nu este posibil

2008-05-15T12:45:00.001-07:00

San Francisco - Vacanta sau cateva zile de tortura?

2008-04-29T20:30:00.004-07:00

Meet the team:

Grabiela - "Sefa de trib" aka. Ghidul
Alin - "Plinutzul"
Adrian - "Morocanosul"
Lucian - "Soferul"
Eu - "Ghimpele"

Joi, 24 Aprilie.

Aeroportul din Phoenix, AZ. Nu s-a intamplat nimic interesant deci mergem mai departe. Aceeasi zi/seara, dar de data asta pe aeroportul din San Francisco, CA. Am inchiriat masina si cam atat.

Alin, Adrian si "autorul blogului" au pornit foarte fericiti spre hotelul Marina Heritage (undeva in nordul orasului) gandidu-se la ce zile minunate ii vor astepta. Ajunsi la hotel au considerat ca evenimentul trebuie sarbatorit (Eveniment = au reusit sa ajunga la hotel fara prea multe complicatii de genul: oprit si intrebat "Cum se ajuge la?", "Ce cautam pe autostrada asta?", "Noi inca mai suntem in California", etc).

Fericiti ca au reusit sa ajunga la "detinatie", au considerat ca ar trebui sa iasa la aer si sa caute ceva de mancare. Au coborat la Receptie sa incerce sa afle ceva informatii despre restaurantele din imprejurimi, care erau inca deshise la ora aceea (in jur de 1:30 AM). Au fost informati despre o "bomba" in care se producea pizza. Fericiti ca au gasit mancare, au pornit inspre, si anume, locatia cu pricina. Descrierea localului a fost facuta putin mai sus. Cuvantul folosit descrie foarte exact "restaurantul". Buuun. Toate bune si frumoase, prostituate la fiecare pas, travestiti la fel, multa politie si mult zgomot. Intr-un cuvant ... MIROBOLANT. Comanda cei trei "eroi" "pitzele" si cu frica in san (poate de a nu fi jecmaniti sau mai stiu eu ce - nu de alta dar toti trei sunt "deosebiti in felul lor"; adica frumosi, destepti si cu bani care vorbesc o limba neinteleasa de cei din jurul lor = "prada usoara") au pornit inapoi spre hotel.

Ajunsi la hotel au savurat produsele procurate si, rupti de oboseala dupa o zi de munca (unii dintre ei), au considerat ca este momentul sa se introduca in textile. Zis si facut. Dupa cateva replici de noapte buna si somn usor, fiecare s-a indreptat spre lumea viselor, nerabdatori sa inceapa marea aventura din zilele urmatoare.

Daca ar fi stiut ei ce urmeaza ...

Vineri, 25 Aprilie.

Cei trei s-au trezit dis-de-dimineata (cam pe la 8, asa - nu de alta dar erau in vacanta). Au dat jos stratul protector acumulat cu o zi inainte (in traducere libera: s-au spalat). Au reusit sa puna ceva haine pe ei si s-au hotarat sa coboare la micul dejun. Ajunsi in "cafeterie" au realizat imediat ca "cornul si laptele" oferit de hotel nu sunt deajuns sa astampere apetitul acumulat peste noapte, drept urmare au descis sa aduca "resturile de pizza" din noaptea precedenta si sa profite de cuptorul cu microunde pus la dispozitie de hotel. "Plinutzul" a fost desemnat cu unanimitate de voturi sa aduca "resturile" din camera de hotel ...

In cateva minute, salivau in fata feliilor de pizza care se invarteau agale in interiorul cuptorului. In timpul acesta, "locatarii" hotelului au inceput sa apara la micul dejun. Neplacut surprinsi si ei de "oferta bogata" pusa la dispozitie de hotel, au cautat ceva putin mai atractiv. Dand cu ochii de cutiile de pizza au considerat ca este de "datoria lor civica" sa se serveasca din feliile ramase in cutii. Fara prea mult efort, “Plinutzul” a reusit sa-i convinga cum ca "festinul" nu era asigurat de hotel ci de cei trei membri ai echipajului. Bosumflati, s-au indreptat spre "cosul cu cornuri".

Dupa ce au incheiat cu micul dejun, au incalecat pe cai (160 de cai produsi de Dodge) si au pornit inspre Santa Cruz, un orasel aflat la mama naibii. Mai exact la 80 de mile sud de orice urma de civilizatie. Cele 80 de mile au fost parcurse pe o autostrada parela cu Oceanul Pacific. De nedescris ...

Ajunji in Santa Cruz au mancat ... normal. Dupa ce au linistit “shaculul” din stomac, au incercat sa gaseasca locatia cunoscuta tuturor sub numele de "The Mystery Spot". Managerul restaurantului la care mancau a fost foarte binevoitor sa le deseneze o harta foarte exacta cu traseul pe care trebuiau sa-l urmeze pentru a ajunge la destinatie. Cei trei s-au urcat in masina si s-au indreptat spre locul cu pricina, urmand, cuvant cu cuvant, indicatiile date de persoana mentionata mai sus. Ajunsi la locul cu pricina (locatie despre care au aflat de la "Ghid") au fumat o tigara ... (“Ghimpele”).

Ceea ce s-a intamplat in timpul turului nu poate fi explicat in cuvinte ... nu degeaba locul este numit "The Mystery Spot". Este genul de "aventura" pe care va trebui sa o incercati ca sa puteti intelege ce se intampla acolo. (http://www.mysteryspot.com/index.shtml)

Dupa ce au reusit sa-si regaseasca echilibrul (expresia nu este folosita sub forma unei metafore ci pentru a descrie pura realitatea), au pornit spre San Jose pentru a se intalni cu "Ghidul". Ajunsi la locul destinat intalnirii cu 2 ore inaintea timpului stabilit, au umblat "hai-hui" printr-un Mall (numele Mall-ului nu are nici o importanta in poveste; nu de alta dar nu mi-l amintesc).

Intr-un final apare si “Ghid-ul”. Se hotarasc sa se indreptam spre un restaurant pentru a manca … DIN NOU (ce sa-i faci? condusul consuma foarte multa energie). Dupa cateva zeci de minute se hotarasc sa se opreasca intr-un Irish Pub (bineinteles ca numele nu mi-l amintesc deci, automat, nu are importanta in poveste). Se “ghiftuies” si dupa ce discuta putin despre politica lumii, se indreptam agale spre aeroport (cu masina). De ce spun aeroport? Pentru ca cei trei trebuiau sa returneze masina in noaptea respectiva. Dupa ce scapa de masina, se hotarasc sa-si incerce norocul cu faimosul BART pentru a se intoarce la hotel. Dupa cateva minute bune de confuzie, reusesc sa desluseasca modul de folosire al “masinarie de bilete”...

Sambata, 26 Aprilie.

Cu gandul ca au foarte multe “obiective” de vizitat, ce trei s-au trezit tarziu (normal). Dupa ce au umblat in sus si in jos pe faimoasa strada Embarcadero, s-au hotarat sa incerce micul dejun la un restaurant italienesc (asa se spune corect deci ... sa nu aud comentarii) aflat pe Pier 39 (un ponton foarte faimos in San Francisco unde se intampla mai toate lucrurile interesante). Mancarea era buna, probabil datorita faptului ca nu erau atenti la ce consumau ci erau captivati de cele 10,000 de foci care se bronzau la nici 100 de metri de ei.

Dupa ce au terminat cu micul dejun au incercat sa se maimutareasca in niste poze (http://www.flickr.com/photos/sebitoma/sets/72157604798745467/) dupa care au incercat sa negocieze cu “bisnitarii” pentru diverse lucruri (camere de luat vederi si alte prostii). Dupa cateva incercari esuate de a convinge oamenii sa le vanda o camera digitala la un pret de nimic, si-au unit traseul cu cel al “Ghidului” si au plecat, PE JOS, inspre Golden Gate Bridge. Membrii echipei stiu de ce am folosit litere MARI. Pentru ceilalti urmeaza explicatia: de la Pier 39 pana la Golden Gate Bridge sunt aproximativ 5 mile (8 km); foarte putin daca nu introducem in ecuatie si faptul ca nu s-au intors in acelasi loc de unde au plecat (asta ar fi insemnat 16 km pe drum DREPT) decat dupa ce au incercat sa priveasca apusul din Coit Tower (turn aflat pe niste dealuri serioase de prin oras care cred ca aveau o inclinatie de 89o) aflat la o distanta de 5.3 mile (8,4 km) de Golde Gate Bridge – in aceeasi directie din care au venit). FUN FUN FUN!

Ajunsi chiar la intrarea pe Golden Gate Bridge, membrii trupei au considerat ca este momentul unui “popas”. Cu “” pentru ca toata lumea (mai ales “Ghimpele”) s-a prabusit pe iarba. O priveliste minunata. Au tras cateva poze (in timp ce ceilalti conducatori auto se uitau la ei ca la circ – se pare ca erau primii oameni pe care ii vedeau facand poze in zona respectiva) dupa care s-au indreptat spre pod unde au ramas fara baterii la camera. Ca intotdeauna, “Ghidul” ne-a salvat cu camera ei (deh, femeile astea). Dupa ce au concluzionat ca apa este rece (nu stiu de unde a venit asta dar nu are nici o importanta), s-au pornit spre Lombard street.

Aceasta strada este, dupa spusele tuturor, cea mai intortochiata strada din lume. Partea cea mai nasoala in toata treaba asta era ca, desi interesanta straduta, pana acolo trebuiau sa urce si sa coboare pe frumoasele dealuri cu INCLINATIE de 85o (MAMI!!!). Dar acest amanunt nu a fost adus la cunostinta celor 3 eroi de catre “Ghid” … normal. Daca ar fi facut-o, “spiritul de aventura” ar fi disparut complet din cei 3. Nestiind spre ce se indreapta, au pornit spre faimoasa strada. De data asta pe malul oceanul si nu pe strazi. Ce rost avea sa se intoarca pe drumul pe care il vazusera deja (adica pe margina autostrazii ca autostopistii). Buuun …

Cu gurile pline de “cuvinte de lauda” la adresa tigarilor si inclinatie dealurilor, mai ales, au reusit sa ajunga la locul cu pricina. Straduta cu o singura banda era plina de omuleti cu zeci de camere digitale diferite care incercau sa-si “surprinda” neamurile in cat mai multe fotografii. Isi facura si ei loc printe cei deja prezenti acolo si au inceput sa se “traga in chip”. Dupa cateva zeci de fotografii au considerat ca ar fi cazul sa se deplaseze catre turn. Nu de alta dar soarele se apropia de asfintit vaznd cu ochii. Au reusit sa-si stranga si ultimile farame de energie pe care le mai aveau si au pornit, din nou, pe dealuri (normal). Ca si ma inainte, “cuvintele de lauda” erau subiecte de discutie. Ajunsi, intr-un final, in varful turnului, cei 4 (“Plinutul, “Moracanosul”, “Ghimpele” si “Soferul”, sofer care a aparut si el) au inceput sa fac poze si sa admire privelistea. Unii dintre ei erau interesati de cu totul o alta priveliste decat cea oferita de oras. Nimeni nu stia cum o cheama, dar toti erau impresionati pana la lacrimi. Era din Brazilia, singurica si extraordinar de frumoasa. Dar sa revenim la lucruri mai serioase.

Privelistea (de data asta orasul) era de nedescris (dupa cum se poate vedea si in fotografii). Concluzia: efortul a meritat pe deplin (mai ales pentru brazilianca).

Dupa ce si-au “incarcat” retina cu cat de multe imagini au putut, au inceput sa coboare agale scarile indreptandu-se catre “casa” pentru a se pregati pentru noaptea de Inviere. Pe drum au primit adresa bisericii la care urmau sa se intalneasca (biserica era, bineinteles, in cu totul alt oras) au facut planul de bataie si s-au despartit de “Ghid” cu gandul ca se vor revedea in cateva ore. Ajunsi acasa, unii au incercat sa-si “introduca”, si anume, picioarele in pantofi. Realizand ca nu au nici o sansa, cuvintele de lauda au rabufnit, din nou (mare om domnul asta FORD cu masina lui – stia el ce stia chiar si acum 100 de ani). In sfarsit ... toate bune si frumoase.

Se imbraca, incearca sa schiteze o imitatie de harta pe o bucata de hartie si pleaca. Nu are rost sa spun ca s-au pierdut pe drum pentru ca as strica povestea. Intr-un final ajung la biserica. De altfel chiar la momentul perfect … cu 10 minute inainte de ora 12. Apare si “Ghidul” la un moment dat foarte bine aranjata (deh, femeile) si se asezara langa scarile bisericii ca sa poata vedea mai bine. Slujba a fost foarte scurta. Cel putin cea din exterior. Gata si cu asta … acum ce sa faca? S-au urcat in masina si au plecat acasa. Nu inainte de a stabili ca a doua zi vor trebui sa mearga la o mica petrecere. Perfect. Fiecare dintre cei 4 au retinut o bucatica de adresa, adresa data de “Ghid”: 18 Azaleea Lane, Oakland (impresionanta ca am tinut minte) – parca asta era.
Ajunsi acasa au imbratisat asternuturile ca si cum ar imbratisa o iubire de mult pierduta si acum regasita. Au adormit fara prea multe comentarii.

Duminica, 27 Aprilie.

Cei 4 sau trezit si dupa ce s-au aranjat au concluzionat ca ar fi cazul sa plece inspre petrecere (parca – nu-mi mai amintesc). Se urca in masina si “Soferul” da la cheie. NIMIC … se uita unii la altii cu o expresie de mirare pe fata. “Soferul” mai incearca o data … NIMIC! Hmm. “Soferul” se uita la “Ghimpe” si-l intreaba:

- Ce ai facut aseara?
- Nimic. Am incuiat masina si atat.

Am uitat sa precizez ca tembelul de “Ghimpe” isi uitase camera in masina cu o seara inainte si coborase sa o ia (nu de alta dar acelasi lucru se intamplase si in aeroport in Phoenix, cand si-a uitat camera in masina prietenului care i-a dus la aeroport. Nu putea incepe povestea cu asta). Buuun. “Soferul” mai incearca o ultima data fara nici un fel de rezultat. Se dau jos din masina toti patru si ridica capota (scuze de cacofonie). Se uita ca la masini straine (nu de alta dar masina era un Jeep iar ei nu erau mecanici de profesie). Observ un omulet care isi facea curat in Mustangul lui chiar langa ei si il intreaba daca ii pot ajuta cu niste curent. Omuletul este de acord si muta masina lui langa cealalta in timp ce “Soferul” scoate cablurile din portbagaj. VRUUUMMMM!!!!

- A PORNIT!!! (mama ei de baterie).

Pornesc spre autostrada. De data asta nu se mai pierd pe autostrada si ajung, fara probleme, in orasul cu pricina. Oraselul avea 15 strazi, dar toate erau aruncate peste munti (OAMENILOR, mai nivelati si voi statul ala). Buuun. Urmeaza ei directiile scrise de “Plinut” pe o coala de hartie intr-o limba nedescoperita nici pana acum de nimeni si, se pierd, bineinteles. Se opresc in dreptul unui cuplu (ea la vreo 50 de ani, el cred ca tot pe acolo).

- Buna ziua. Cum ajungem si noi la “…” (numele strazii).

Ce credeti ca raspuns au primit? Sotia arata in directia din care cei 4 tocmai venisera, iar el arata in directia in care cei 4 se indreptau. ?!?!?!?

“Plinutul” incepe sa se tavaleasca pe bancheta din spate … “Morocanosul” incepe si el sa rada si sa se inece. “Soferul” incearca sa ramana calm si sa asculte indicatiile sotului iar “Ghimpele” striga printre sughituri la “Plinut” sa se potoleasca … toti radeau in voia lor. Nimeni nu mai era atent la ce spunea saracul om care incerca sa ii ajute. “Soferul” reuseste sa ingaime un “Multumesc” dupa care izbucneste si el in ras. Pornesc la deal. Dupa nici 5 metri “Soferul” trage masina pe dreapta, o pune in P(ark) si opreste motorul. Deja in momentul asta toti radeau cu lacrimi. “Morocanosul” ramases fara aer si nu mai putea respira … dupa cateva minute bune de zvarcolit, au reusit sa se linisteasca si sa-si continue drumul. Nu mai stiau in ce directie sa se duca pentru ca nu au reusit sa auda nimic din explicatia omului. Intr-un final dau de un alt “locatar al muntelui” si il intreaba pe acesta cum ajung ei la adresa respectiva. Primesc indicatii foarte detaliate si o pornesc spre locul respectiv. Intr-un final ajung la destinatie unde lumea ii astepta.
Mancare extraordinara, oameni extraordinari. Ea romanca de origine, el american. Doi oameni extraordinari. Ah, am mai spus deja asta. OK! Mergem mai departe. Se dau la discutii filozofice, unii dintre ei, altii se infig in platourile cu mancare. Totul era la superlativ.

Inspre finalul cinei li se ofera un tur al casei (superba de altfel), dupa care se hotarasc sa se indrepte spre locuinta “Ghidului” cu gandul ca aceasta din urma sa se schimbe si sa mearga sa se arunce intr-un lac (cu totii nu numai ea). Zis si facut. Pe drum, unul dintre ei se razgandeste cum ca nu prea ar fi o idee buna sa mai faca si asta acum, dar cad deacord sa nu stea foarte mult la lacul respectiv si isi continuara drumul. Ajung la “vizuina” “Ghidului”, aceasta se schimba si se pregatesc de plecare.

- “Cine si-a uitat camera?” spuse “Ghidul” in drum spre iesire.

La naiba! Intr-o zi o sa-si uite capul si numele. “Ghimpele” se intoarce din drum sa-si recupereze proprietatea (pentru a treia oara in tot atatea zile – deh, ce sa te faci cu copiii astia). O pornesc inspre lac, dar nu inainte de a se intalni cu o a 6 persoana, persoana a carei nume nu merita mentionat in poveste.

Ajung la lacul respectiv si “Plinutul” se hotaraste ca el vrea sa se dea cu barca, canoia sau macar putin cu caiacul. Orice numai sa se balaceasca si el putin. Ajunsi la debarcader observa ca acesta se inchidea la ora 6 PM. Ceasul arata 6:10 PM. Cu lacrimi in ochi, “Plinutul” revine in grupul care il astepta. Se mai prostesc putin prin niste poze si o pornesc spre iesire. Pe drum se opresc la o masa si incep sa-si povesteasca aventurile din tinerete. Zile petrecute prin camine, prin licee, geamuri sparte, julituri din genunchi si tot asa. Discute despre tara de bastina si despre multe altele. Minute intregi de relaxare umplute cu rasate trec neobservate.

Se despart cu imbratisari si invitatii de a se mai intalni in viitorul apropiat …

Multumiri: Gabrielei care se pare ca a suportat cu stoicism 3 turbati dintr-un alt oras si Ancai pentru ca a avut curajul sa invite straini in casa si sa le ofere de-ale gurii.

Cred ca vorbesc in numele tuturor cand spun ca am avut o vacanta super, cu multe momente in care ne-am gandit sa nu ne mai intoarcem acasa … speram sa ne revedem cat mai curand.

Asta daca ne mai primesc… zavarsh emisia.

Un zambet in fiecare zi ...

2008-03-26T16:30:00.002-07:00

Doi prieteni care nu s-au vazut de multa vreme se intalnesc intr-un bar. Unul dintre si este tare suparat, si incearca sa isi ascunda lacrimile ce i se scurg pe obraz.

- Ce ti s-a intamplat? il intreaba amicul sau.
- Nimic, nu pot sa-ti povestesc! Acum nimeni nu ma mai poate ajuta!
- Dar ce s-a intamplat?
- Tocmai m-am intors de la o vanatoare in Africa.
- Si?
- Am fost violat de o gorila, masculul cel mai puternic din grup...
- Si?
- Cinci zile am facut sex fara pauza, stii cum... pur si simplu fara sa se opreasca! Si incepe sa planga in hohote.
- Hai, il consoleaza prietenul, bine c-ai scapat cu viata. Eu n-o sa spun nimic nimanui, iar gorila aia nu vorbeste!
- Pai, tocmai asta este problema, ca nu vorbeste, nu scrie, nu telefoneaza, nu mail ... nici un semn ...

Fara cuvinte ...

2008-03-23T09:32:00.001-07:00

"Lipsa de activitate"

2008-03-20T09:18:00.011-07:00

Cam asta fac americanii in timpul liber :) Isi 'botzesc jucariile'... urmarile le puteti vedea singuri ...

Click pe poze pentru a vedea "detalii".

O cheama ... Ducesa!

2008-03-07T08:02:00.005-07:00

A aparut de nicaieri ... ca si cum ea m-ar fi cautat pe mine si nu invers. L-as putea numi cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima perioada. Superba, cu niste forme demne de "fotomodel". Cand o privesti, te hiptnotizeaza. Eleganta si rafinata ... pur sange bavarez.

Pentru cei care inca mai asteapta invitatia la nunta ... stati linistiti. Mi-am luat doar masina :)

Vi-o prezinta pe Ducesa mea:

mai multe poze pot fi vizualizate aici:

http://flickr.com/photos/7423642@N07/sets/72157604061983064/show/

MINTE DE GISCA...

2008-02-11T15:39:00.001-07:00

1. Gastele zboara in stoluri in forma de V. Cand fiecare gasca da din aripi ea creeaza un curent ascendent ce sustine gasca din spatele ei. Astfel stolul inainteaza cu 71% mai repede decat daca fiecare gasca ar zbura singura.
2. Cand o gasca iese accidental din formatie, ea simte imediat rezistenta curentului de aer si de aceea revine imediat in stol.
3. Cand gasca din fruntea stolului oboseste, ea nebeneficiind deloc de curentul ascendent, se retrage in mijlocul formatiei pentru a se odihni si o alta gasca ii ia locul din fata.
4. Gastele din stol gagaie pentru a o incuraja pe cea din fata sa mentina viteza.
5. Cand o gasca se imbolnaveste sau este ranita, doua gaste din stol ies din formatie si zboara in jos dupa ea pentru a o ajuta si proteja. Ele raman cu gasca bolnava pana cand aceasta isi revine sau moare si isi continua drumul cu un alt stol.

MORALA: Daca omul ar avea minte macar cat o gasca ...

Leapsa...

2008-01-31T15:45:00.000-07:00

Ca sa-l salvez pe iubitul meu cumnatel de la a fi omorat cu pietre de societate cum ca a "omorat leapsa" ... uite ca am dat-o si eu mai departe:

1 Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2 Deschide-o la pagina 123.
3 Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4 Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5 Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6 Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Rezultatul:

"The following code contains two undeclared variables, one that has a global scope, and one within the scope of the GetLucky() function. The power of Option Explicit is easily identifiable. Clearly, we wanted to change the global variable, intLucky, and the Option Explicit statement helps us to identify out mistake. Without the Option Explicit statement at the start of the script, various mistakes of this nature are likely to pass unnoticed, causing odd or unwanted results at runtime."

"cules" din vbScript - Programmer's Reference book.

Dictionar...

2008-01-30T09:19:00.000-07:00

GHINIOANE = varianta moldoveneasca pentru ardelenescul "Bine, Ioane"
HAITE = grupuri de lupi flamanzi care bantuie prin judetul Botosani
LESINA = pe unde merge "le tren"
LIBERTATEA PRESEI = privilegiu de care se bucura un ziarist la iesirea din inchisoare
MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri
MOLIERE = cutiute in care se pastreaza naftalina
NASTURE = plasture pentru nas
PLASTURE = nasture din material plastic
PITON = peshte a carui lungime declarata se obtine din cea reala prin inmultire cu 3,14
RATEU = pateu din carne de ratza
SCARABEU = cetatean ce locuieste la bloc, la scara a doua; din aceeasi familie de cuvinte se cunosc scaraceu si scaradeu.
SCUMPETE = termen dragastos adresat femeii iubite pe timp de inflatie
TRACTOR = actor cu mult trac
TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie
TZURTZUR = Sunetul soneriei, iarna
VEDETA = nava mica de razboi care se bucura de o deosebita popularitate
BATALION = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe

Dealing with the public!

2008-01-11T16:33:00.000-07:00

SIMPLY RETARDED!!!

Enjoy!

Un moment de ... relaxare!

2008-01-09T09:27:00.000-07:00

- Pisicuţa mea! Comoara mea!
- Sunt în dormitor, dragule!
- Mai taci din gură! Căutam pisica.

Medicul veterinar "fecundează artificial" o vacă. Aceasta, cu lacrimi în glas:
- Capăt măcar un pupic?

- Nu mai suport, domnule judecător, soţul meu se poartă cu mine ca şi cu un caine!
- Vă bate ?
- Nu, dar vrea să-i fiu creadinciosă ...

O vacă păştea liniştită. Apare un bou şi o admiră. O zi, două, trei ... Jaga, jaga! În a 7-a zi vine un măgar, apoi trece "la treabă".
Morala: Mai bine măgar, decat bou!

Blonda :
- Ieri am fost chemată la un studiou cinematografic pentru probă şi a trebuit să călăresc 5 ore!
- Şi, ţi-au dat rolul?
- Nu. L-au ales pe regizor!

Şeful, către subaltern :
- Ce faceţi la sfarşitul săptămanii?
- Nimic, d-le .
- Atunci, luaţi aminte că astazi este deabea miercuri!

Profitand de înghesuiala din metrou, un tip o pipăie pe femeia din faţă pe...
Acesta enervată îi spune:
- Domnule, te rog...
- Nu-i cazul să mă rugaţi, o fac cu plăcere!

Aberatii ... pe hartie!

2008-01-08T09:30:00.001-07:00

Dupa ce am fost mustrat de o prietena cum ca nu am mai scris nimic pe aici (deci cineva totusi citeste aberatiile mele) mi-am propus sa-mi storc neuronul (ca restul au ramas pe la petrecerea de anul nou si pe la orele de educatie fizica de prin scolile in care mi-am pierdut tineretea) si sa incerc sa leg 15 fraze.

Oare ce este libertate?

Avand in vedere ca eu locuiesc in 'cea mai libera tara de pe Pamant' (cel putin asa le place oamenilor de pe aici sa creada) am intrebat si eu in stanga si in dreapta, incercand sa-mi fac o idee despre cum vad ei lucrurile in legatura cu subiectul asta. Am primit, bine-nteles, diverse raspunsuri. Totusi, cel mai interesant a fost: "Freedom, in my opinion is: not to be ruled by a government”.

Interesant punct de vedere si totusi … ceea ce urmeaza poate fi considerata blasfemie sau poate fi luata ca atare. Sunt doar parerile mele.

Inca din vremuri de mult uitate (sau nici macar descoperite), omul a avut nevoie de un lider. Indiferent de denumireaI lui: barbatul cel mai puternic, femeia cea mai inteligenta etc. Lider pe care sa-l urmeze (iubeasca, admire, respecte) indiferent de ideile pe care le exprima. Asa s-a nascut spiritul de turma. Scuze pentru cuvantul dur, dar nu am gasit altul mai potrivit. Desigur au existat si oameni care nu au simtit nevoia sa fie condusi dar, acestia nu au avut o viata prea lunga; au fost ucisi cu pietre, arsi pe rug, decapitate si, mai nou, pusi in fata plutonului de executie (cu totii cunoastem ultimul exemplu). Liderii, intotdeauna, si-au facut noi “adepti” in urma actiunilor lor. De obicei frica era cel mai simplu mod de a “inrobi” pe cineva. Si uite asa s-a nascut faimoasa Biserica. La inceput liderii erau considerati ZEI. Apoi au fost degradati la rangul de preoti. Preoti care, se presupune, sunt ‘vocea’ lui Dumnezeu (indiferent de religie). Nici astazi nu am reusit sa inteleg de ce exista nevoia ca cineva sa-mi transmita un mesaj prin intermediul unei alte persoane. Daca vreau sa aflu mesajul respectiv, ma ocup singur de aspectul asta. Ciudat este ca mesajul este total diferit; in functie de religia caruia ii apartine dar, in acelasi timp, este uimitor cat de ‘puternic’ este. In sfarsit … nu discutam despre religie (sau cel putin nu prea detaliat).

Liderii au dictat cum sa ne traim viata (asta a inceput cu Biserica), cum sa gandim, am fost limitati din punctul de vedere al optiunilor pe care le avem. Nimeni nu ne poate limita imaginatia.

Ideea de libertate nu cred ca se poate rezuma doar la liderul pe care il avem, ci la felul in care gandim. A fi liber, in umila mea opinie, inseamna sa poti da frau liber imaginatie, viselor, ideilor. Daca vrei sa fii liber (cel putin aici) nu folosi credit carduri, nu-ti cumpara o masina pentru care trebuie sa platesti 10 ani de acum inante, nu-ti cumpara o casa cu 10 camere de care nu ai nevoie. Guvernul iti ofera, dar asta tu nu inseamna ca trebuie sa si iei automat.

Liber inseamna sa poti ridica priverea la cer (nu sa stai intotdeauna cu capul plecat) si sa zambesti. Sa poti deschide gura incercand sa exprimi ceea ce simti si sa nu-ti fie rusine ca nu te ‘aliniezi’ standardelor din jurul tau. Sa ai propriile idei, reguli, sentimente. Suntem unici ca si oameni, fiecare in felul lui, dar se pare ca am uitat ce inseamna asta. Toti avem aceleasi masini, aceleasi haine, aceleasi idei de viitor. Toti ne dorim palate, elicoptere, avioanel personale, insule.

De ce?
Trist … foarte trist.

Societatea Moderna ... sau epoca de piatra!

2007-12-11T10:11:00.000-07:00

Stateam de vorba cu o prietena despre cum ar functiona o societate moderna, cum influenteaza comunitatile virtuale viata oamenilor in general. Printre miile de idei aruncate in stanga si in dreapta am inceput sa realizez anumite lucruri.

Dupa umila mea parere, societatea moderna se va baza pe servicii ... si nimic mai mult. Sau cel putin serviciile vor avea un cuvant foarte greu de spus in viitor (in momentul de fata societatea inca mai schioapata cand vine vorba de domeniul asta dar sunt mai mult decat sigur ca asta se va schimba). Incet incet, chiar daca nu vrem sa realizam sau sa intelegem asta acum, serviciile vor fi totul. In momentul de fata avem companii care angajeaza, de exemplu, personal pentru curatenie. Au trecut vremurile cand tu ca si angajat al departamentului Resurse Umane trebuia sa alergi in stanga si dreapta, sa intervievezi zeci de oameni pentru 3 pozitii disponibile: ajutor sef Paznic parc auto, sef Personal Curatenie si Research and Development Manager. Chiar daca nu aveai nici cea mai mica idee despre metode de autoaparare, experienta in frecat podele sau de ce ecranul telefonului tau se aprinde cu niste texte ciudate de genul Java 5.1 cand vrei sa-ti deschizi aplicatia favorita (a se intelege joculetul) trebuia sa te descurci. Era parte din jobul tau. Acum, in momentul de fata cei de la Resurse umane sunt "antrenati" sa-ti citeasca personalitatea ... sa vada daca nu cumva esti un pericol pentru companie (sunt nenumarate cazuri in care oameni care au fost concediati s-au intors la "lucru", de data asta in locul diplomatului sau sacosei cu "masa de pranz" au avut in mana un AK-47 si s-au hotarat sa-si faca dreptate).

Eu ca si angajator as prefera sa ma concentrez asupra lucrurilor presante din interiorul companiei si sa las pe altcineva sa se ocupe de "agajari". Avem zeci de companii care sunt specializate in diferite domenii incepand de la prestari servicii curatenie pana la pui de directori in IT, inginerie aerospatiala si tot asa. Si sunt foarte buni la ceea ce fac. Altfel nu ar supravietui.

Lucrurile sunt foarte simple si clare in situatiile cand vei avea de intervievat 10 persoane in loc de 1000 (cand "trierea" a fost deja facuta de o companie specializata in asa ceva). Si sunt total PRO evolutie. De ce am inventat roata? Nu pentru a ne usura viata? Sau probabil pentru ca picioarele au si ele o anumita limita de "rezistenta" ... stiloul, cutitul, motorul cu ardere interna ... toate au fost inventate pentru a usura viata omului (si pentru motive financiare, bine-nteles :) ).

In curand vom avea companii care vor merge la cumparaturi pentru noi, vor veni sa ne ia masina din parcare sa o duca la spalatorie si la verificarile tehnice ... etc. Sper ca omul va avea bunul simt sa foloseasca singur hartia igienica si periuta de dinti (desi, in ritmul in care evolueaza lucrurile, ma indoiesc). Multumita tuturor celor de mai sus poate vom avea timp pentru noi, sa ajungem sa ne cunoastem, sa ne cunoastem limitele, sa invatam sa iubim mai mult si sa uram mai putin ... sau poate vom avea mai mult timp sa stam in fata televizorului si sa asteptam compania de gaze sa vina sa gateasca pentru noi. Ramane de vazut ...

Un lucru este cert ... progresul nu se va opri niciodata ... cei care nu pot tine pasul, vor fi lasati in urma ... Scriind fraza de mai sus am realizat ceva: asa se nasc revolutiile si razboaiele. Datorita oamenilor care nu pot tine pasul cu evolutia ...

Se vor rascula ... vor lupta pentru "drepturile omului" si cand totul se va linisti, o vom lua de la capat ... hmm, cat de ciudat ... ne dezvoltam ca sa ne autodistrugem ...

Team building - 7 Decembrie 2007

2007-12-10T16:19:00.001-07:00

Crysis - From Crytek - published by EA

2007-12-04T13:57:00.000-07:00

"Deci, unul din cele mai bune jocuri la ora actuala" ... dupa spusele profesionistilor. Sunt total deacord cu ei. Dupa ce mi-am "aranjat" bugetul pentru saptamana asta, am reusit sa scot cei $50 necesari pentru achizitionarea lui. Cu sufletul la gura am ajuns acasa, am sfasiat ambalajul in care se afla jocul si am fumat jumatate de pachet de tigari pana am reusit sa termin instalarea :) ...

DA!!! Jocul ocupa, nici mai mult nici mai putin de, 6,5 GB. Booon ...

Nu am sa scriu un intreg review al jocului pentru ca imformatiile de genul asta le puteti afla aici: http://www.ea.com/crysis/home.jsp.

Ce pot spune este ca jocul este fenomenal ... FENOMENAL. In afara de faptul ca cere genul de resurse pe care NASA le foloseste pentru controlarea satelitilor care orbiteaza in jurul planetei, jocul merita "two thumbs up" ... fara prea mare efort.

Am atasat un Gameplay Video ca sa va puteti face o mica impresie despre el ... ENJOY!!!

Engineers explain women

2007-12-04T09:51:00.001-07:00

Nightwish - Amaranth

2007-12-04T09:48:00.001-07:00

O piesa absolut superba - in my humble opinion

Cugetari barbare ...

2007-11-30T11:09:00.000-07:00

Eram asa de sarac cand am fost copil, ca daca nu eram baiat, nu as fi avut cu ce sa ma joc...

Inteligenta ma urmareste... dar eu sunt mai rapid.

Munca nu a omorat niciodata pe nimeni... dar de ce sa risti?

Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi, intr-o zi, asa se va si intimpla.

Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.

Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decat tortul.

Legile lui Murphy!

2007-11-29T11:55:00.000-07:00

Daca e verde si se agita, e biologie.
Daca miroase urat, e chimie.
Daca nu functioneaza, e fizica.
Daca e de neinteles, e matematica.
Daca nu are sens, e ori economie, ori psihologie.

Logica e totul:
Bea Suc de portocale!
Pentru ca sucul de portocale inseamna sanatate
Sanatate inseamna Sport!
Sport inseamna viata !
Viata inseamna Bani!
Bani inseamna Femei!
Femei inseamna Sex!
Sex inseamna S.I.D.A !
S.I.D.A inseamna Moarte !
Nu mai bea SUC DE PORTOCALE ! Vrei sa mori? Mai bine bea O BERE!

You are a blue crayon

2007-11-28T10:22:00.002-07:00

You Are a Blue Crayon

Your world is colored in calm, understated, deep colors.
You are a loyal person, and the truest friend anyone could hope to find.
On the inside, you tend to be emotional and even a bit moody.
However, you know that people depend on you. So you put on a strong front.

Your color wheel opposite is orange. Orange people may be opinionated, but you feel they lack the depth to truly understand what they're saying.

What Color Crayon Are You?

Inside my brain ...

2007-11-27T15:27:00.000-07:00

De ce trebuie sa te duci la serviciu astazi? Doamne ce bine te-ai simti daca l-ai suna pe sefu' si ia-i spune ca ai o problema la ochi: "Hey, I don't see my ass coming in today. Deal with it!". Ce frumos ar fi.

Conduci spre serviciu si te holbez la toti puii de "barosani" cu "fiearele" lor ... porsche si jaguar ... unde se duc ei la 8 dimineata? AAA!!! DA!!! La scoala ... siiiiigur. Doamne in ce lume traim. Acum gurile rele ti-ar spune ca esti invidios si ti-ar mai spune: "la munca mey aceasta. Nu te mai plange ... munceste si ai sa vezi o sa ai si tu porscan" ... probabil. In sfarsit ...

Ajungi la birou si incerci sa te trezesti ... ca doar ai condus cu jumatate de ochi pana aici. Cafeua este fierbinte ... hmmm ... exact ce aveai nevoie. Iei o gura si o "pui" imediat inapoi in cana. Niste arsuri pe limba care sa te trezeasca la realitate ... exact de asta aveai nevoie. Incepi sa te gandesti foarte serios la asta si ajungi la concluzia ca asta este motivul pentru care lumea bea cafea dimineata: sa-si arda limba si sa se trezeasca. Dar iti amintesti ca lumea ar putea folosi ceva mai putin "dureros" si ar putea sa fac un dus rece dimineata. Mdea, unii nici macar dus cald nu fac ... ce rost are sa se tortureze: dezbraca pijamaua; ia prosopul din cui; da drumul la apa; asteapta sa se incalzeasca apa; injura de doua trei ori cum ca nu se mai incalzeste o data; intra sub dus; incearca sa tii sapunul in mana (al dracu' sapun ... nu vrea sa stea locului), incepi sa te sapunesti (dupa ce ai dominat dorinta arzatoare a sapanului de ati aluneca din mana) ... buuun ... acum depune un efort si deplaseaza-te 10 cm inainte ca sa te clatesti; doamne, e din ce in ce mai greu; opreste apa; incepe sa te usuci; iesi din cada/cabina de dus; "- doamne trebuie sa ma spal si pe dinti?"; iti faci curaj si o faci si pe asta; opresti apa (de la robinet de data asta); te intorci in dormitor si cauti ceva haine curate (asta daca mai ai pentru ca azi noapte ti-a fost lene sa speli); tragi o pereche de blugi pe tine; un tricou; o pereche de sosete; adidasii; agati cheile de la masina si te indrepti spre usa. Doamne ... mult prea multe actiuni pentru un simplu dus ... ai putea sa te dai jos din pat, sa iei cheile de la masina si sa pleci pur si simplu la serviciu. Doamne in ce lume traim ...

Mai iei o gura de cafea, iar te arzi pe limba (ca ai uitat complet ca deja cafeaua este daunatoare ... dupa prima arsura pe care ai primit-o cu nici macar 45 de secunde inainte) ... te indrepti spre usa cladirii cu gandul sa ajungi afara sa-ti aprinzi o tigara. Te impiedici ca un plod de 6 luni in pragul de la usa bucatariei (eu cred ca ar fi cazul sa te trezesti). Ajungi afara. Frig de intepenesti ... te gandesti cum sa faci sa-ti savurezi tigara dar sa nu mori de frig. Deja te-ai ars la limba asa ca acum niste degeraturi in plus nu cred ca mai conteaza. Scoti limba afara sa vezi daca reusesti sa faci arsurile sa dispar ... normal ca nu functioneaza tampitule. In sfarsit ... mai iei o gura de cafea si reusesti sa-ti faci curaj sa-ti aprinzi tigara. Dupa ce tragi primul fum incepi sa visezi din nou la patul pe care nu l-ai parasit cu mai mult de o ora in urma. Doamne ce bine ar fi fost daca ti-ai fi sunat seful sa-i spui ca ai o problema de vedere astazi ... reusesti sa termini tigara si cu buza de jos tremurand, incerci sa mai iei o gura de cafea ... de data asta nu te mai arzi pentru ca temperatura scazuta de afara a reusit sa afecteze si temperatura cafelei. Zambesti ca un copil care tocmai a cazut in genunchi, a fost ridicat de mama lui si pupat pe rana (copil tampit ce esti ... cu alte cuvinte) ... lumea se uita la tine de parca a fi "posedat" de zambesti asa de unul singur. Incepi sa te intrebi daca ei se gandesc ca ai esti nebun sau, si mai rau, doar prost (numai prostul rade de ce-si aduce aminte). Dai la o parte gandul si continuii sa bei din cafea ... te gandesti sa mai aprinzi o tigara dar nu esti sigur daca mai ai nevoie de una.

Incepi sa te indrepti agale spre cladire cu gandul ca o sa ajungi in birou si o sa te apuci sa citesti presa. Faci un mic pit-stop la bucatarie, iti mai torni niste cafea (nu de alta dar deja limba ta nu mai simte nimic asa ca poti bea cafeaua oricat de fierbinte ar fi) ... te indrepti agale spre biroul tau ... mormai saluturi de buna dimineata oamenilor pe langa care treci ...

Ajungi la birou ... ridici telefonul ... abuzezi putin de linia care iti este pusa la dispozitie ... Deschizi un firefox si tastezi repede adresa unui website de stiri ... navighezi aiurea prin pagini citind fugitiv paragrefele stirilor neinteresante ... inchizi firefoxul (nu ai ramas cu nimic in cap dupa "sesiunea de informare") ... in sfarsit.

Iei o gura de cafea nu simti nimic si incerci sa inghiti ... super, acum ai reusit sa-ti "prajesti" si esofagul ... asta este clar ziua ta norocoasa ... incepi sa te gandesti daca nu ar trebui sa cumperi un bilet la lotto astazi ... ce ai face tu cu atatia bani. Iti amintesti ca in drum spre serviciu ai vazut o "placuta" publicitara referitoare la loterie dar nu-ti poti aminti cat este marele premiu. Renunti repede la incercarea de ati aminti si incerci sa faci ceva folositor. Nu de alta dar esti la birou de 2 ore si inca nu ai facut nimic productiv pentru companie.

Incepi sa te uiti la monitor fara sa ai cea mai mica idee ce sa incepi si mai ales de unde sa incepi ... alte cateva ore se scurg fara nici un rezultat productiv. Intr-un final te hotarasti sa deschizi un nou firefox si sa intri pe website-ul tau sa mai scrii un blog ... nu de alta dar nu ai mai facut asta de ceva vreme si cu ocazia asta mai poti pierde cateva ore ... poate cand termini este timpul sa mergi acasa la patul pe care l-ai parasit acum ceva vreme ...